"Da!"

Momente emotionante, mult asteptate si tot odata pline de surprize. 25 Martie 2010. Ziua in care am spus "da".

Ziua parea in aparenta a fi una obishnuita, nimic ieshit din comun. Ieshim in orash , si ... de data aceasta el alege locul unde vom ieshi. si eu nu trebuie sa stiu. Ne urcam in mashina , plecam ..si ...ne indreptam spre ieshirea din orash. Era ceva ciudat pentru mine, dar ma gandeam ca nu`i nimic deosebit ci doar vrea sa avem momente de liniste, undeva in afara iasului, totusi ... ii zic: Hai sa nu ieshim din Iasi, ca ...nu avem rovinieta. El zice, eh..lasa ca nu`i politie in seara asta. Nu mai insist. Mergem in continuare... si ajungem pe Releu. Totul e liniste, frumos... el...foarte bucuros, entuziasmat... Ieshim din mashina, incepem plimbarea, si el ..tot tragea in directii opuse a celor in care propuneam eu sa merg, si ceva ciudat... chiar nu renuntza la punctul lui... mergem in directia propusa de el, si ... vad o multime de lumanari... el intreba...

oare ce`i akolo...?

Eu speriata..ii zic..: Cred ca a murit cineva...

El: Hai sa vedem...

Eu: NUUU nuuuu... mi`e frica...

El: HAaaai...

Intr`un final...hotaram sa mergem intr`acolo... deodata ...pe drumul spre "locul cu lumanari" observ petale de trandafiri pe jos. de aici mi`am dat seama ce urma sa fie... continui drumu...si ...multitudinea de lumanari se dovedeste a fi o inima uriasa, plina de trandafiri , petale de trandafiri si o sampanie....

Il intreb deja cu nivelul batailor inimii foarte ridicat: "Dubu, ce`ai facut?" ,...imi spune si el ..tremurand, plin de emotii: "Hai sa intram in inimioara..." Palpitatiile cresc , si`n directia mea, si`n directia lui, plin de emotie, incepe a`mi recita o poezie compusa de el (prima oara, n`am inteles nimic din ce zicea de emotie, si nici sa fiu prea atenta nu`mi statea capul de emotie), se incurca si el de emotie, isi revine, reia... si intr`un final... il vad ingenunchiind, si ...intrebandu`ma: "Vrei sa fii sotia mea?" ...tremuram amandoi, ne`am luat in bratze... i`am zis un ... copilaresc"Duooa..." plin de emotii si tremur dar si o bucurie eterna...vedeam pe fatza lui o bucurie care n`am vazut`o niciodata, o sclipire, o emotie intensa, o bucurie enorma... continuarea.... nu mai e pentru voi... doar ca... inelu mi`era foarte mare...nici nu statea pe deget...si`l tzineam strans strans..sa nu fuga.... si ma intreba... tzii mare... eu ...putzin :"> ... Si asa am spus DA, celui ce `mi va fi sot, celui ce m`a facut fericita, si cel ce ma va face fercita, cel care mi a fost daruit de DUmnezeu sa`i fiu alaturi , si sa`mi fie alaturi :)

Multumesc Lui , pentru noi.

PS: el luase rovinieta. Dar eu, nu stiam, si m`am rugat tot drumu sa nu fie politie:P si n`a fost:P

Frumusete

Traim intr`o lume in care frumusetea e standardizata, in care toate lucrurile au un anumit tipar, si nu neaparat bun. Tot mai multi oameni sunt nemultumiti de felul cum arata si incearca sa schimbe asta cumva. Desi , ei nu se gandesc dincolo de lucrurile acestea. In momentul in care eu affirm “nu sunt frumoasa” , “am nasul prea mare” … intr`o alta traducere ar fi ca Dumnezeu nu ne`a creat bine, ca Dumnezeu face greseli. Si nu e asa. Dumnezeu s`a uitat peste ceea ce facuse si iata ca totul era bun . Tu, si eu …suntem buni exact asa cum suntem .Tocmai defectele noastre ne fac sa fim perfecti. Nu erai mai perfect daca aveai nasul ceva mai mic, urechile mai altfel si ochii alta culoare. Ci tu esti PERFECT asa cum esti , pentru ca esti creeat de un Dumnezeu perfect. Ar trebui sa ne oprim putin din toate criticile aduse propriei infatisari si sa`I multumim Lui Dumnezeu ca ne`a creat atat de frumosi ,atat de perfecti in imperfectiunea noastra. Frumusetea noastra e la maxim, nu puteai sa fii mai frumos decat esti. Daca vrei sa lucrezi la frumusetea ta, opreste`te din a cauta sa schimbi lucrurile exterioare si preocupa`te de cele cu adevarat importante. Cele care tin de tine, cele care tu le construiesti, cele care sunt in interiorul tau .Aceea este frumusetea de care esti responsabil… Si nu uita, esti PERFECT IN IMPERFECTIUNE! Tu ,eu , suntem cele mai frumoase printese, cei mai frumosi printi ,suntem preaiubitii perfect creati a`I Imparatului nostru.

Inchisoarea vietii tale

Vreau sa iti spun ca sunt revoltata pe tine. Te inchizi, si pe langa faptul ca te inchizi, pui si lacat. Pui lacat vietii tale, si te departezi de visare. Te departezi de tot ceea ce poate fi frumos in viata ta. Tu iti poti imagina viata ta fara visuri? Eu nu. Tu`ti poti imagina k totul e prin fortele tale? Eu nu . tu crezi k nimic nu e dincolo de limitele naturale. Si ce daca ti se pare imposibil? Si ce daca toata lumea iti va spune k visul tau e absurd? Si ce daca? Asta da culoare vietii tale… vei fi un suflet trist, abandonat de miracole. Vei fi singur tu ..cu naturalul, cu banalul… cu lucrurile existentiale. Nimic peste, nimic mai mult…o viata pierduta fara visuri. Sa stii sa sunt revoltata pe tine, ca nu ai nici curajul de a privi printre gratii …la frumusetea viselor…sa iti dea pofta sa visezi… sa te colorezi… Profita de darul de a visa. Profita… profita ca ai un Dumnezeu care e dincolo de natural…profita… asteapta minuni asteapta miracole…nu te uita la vorbele care spun ca nu meriti…nu sunt pentru tine! Nimic nu meriti…si totusi primesti… si ce daca soarele apune o singura data in 24 de ore? Si ce daca? De ce nu iti permiti un apus si un rasarit al tau, propriu…viseaza`l …imagineaza`ti`l … si ce daca tu esti limitat?... de ce nu lupti sa`I dovedesti naturalului ca exista un supranatural….? Sa stii ca sunt revoltata pe tine…te inchizi in inchisoare proprie… Dumnezeu e dincolo de lucrurile naturale ..El se uita la visele tale..si`ti spune: nimic nu e imposibil… de ce nu vrei sa asculti? De ce nu vrei sa experimentezi? Inchide`te ..uita…departeaza`te… e prea mult pentru tine..daca vrei sa ramai o simpla fiintza banala…

Scriu pentru tine …cititorule…care te limitezi … in a nu visa..scriu pentru mine…si ma revoltez pe mine cand stiu ca nu`mi permit sa visez… de ce? De ce ma inchid cand am un orizont atat de larg..? nimic nu e imposibil …

Doar Tu vezi!!!

Deseori aş vrea să mă ascund

Poate am un zâmbet trist sau o lacrimă pe-obraz

Ştearsă-n tain-uşor

Şi sufletul mi-e gol

Cât am să aştept? mă-ntreb în taină

Cine poate şti ce port in inimă

.

Doar Tu vezi ce sunt eu

Ascuns de-atâţia ochi

Frânt de-atâta zbor

O, Doamne, vorbeşte-mi

Mă pierd pe calea mea,

Nu pot să mai ascund durerea

Că Tu vezi ce sunt eu

.

Chip de om ascuns după mii de măşti

Rătăcesc şi în zadar

Încerc să aflu cine sunt

nu mă regăsesc în viaţa ce-o trăiesc

Doar am risipit tot ce-am primit

Dar Tu încă mă iubeşti

Şi inima mi-aştepti

.

Tu m-asculţi, mă cunoşti

Doar Tu mă înţelegi

Tu mă vezi

Tu poţi schimba sensul tristei mele vieţi

Să-mi dau un viitor

O, cât de mult eu doresc

Să fiu al Tău

Nimic din ceea ce ar trebui sa fiu

Oare de ce suntem oameni atat de tristi? oare de ce ramanem dezamagiti mereu? de ce asteptam atat de multe lucruri de la cei din jurul nostru? asteptam aprecieri, asteptam ca oamenii sa implineasca dorintele noastre, asteptam sa fim pretuiti, sa ni se dea importanta. Hristos nu a asteptat nimic din lucrurile acestea. El a privit direct la tinta. El nu a cautat ca oamenii , ca lumea aceasta sa-L implineasca. Fericirea Lui nu tinea de oameni , fericirea Lui tinea de Dumnezeu. Suntem atat de putin din ceea ce ar trebui sa fim. Pentru noi, un DUmnezeu atat de mare nu e suficient, cautam implinire din toate partile, si numai unde ni se poate oferi implinirea nu cautam. Sutem atat de nimic din ceea ce ar trebui sa fim!!!

Confused...

Privesc in Oglinda..nu stiu ce se petrece…

Aici e asa de cald…iar acol asa de rece…

Nu stiu ce se intampla dincolo de mine..

Dar totusi stiu…am nevoie de Tine…