Momente emotionante, mult asteptate si tot odata pline de surprize. 25 Martie 2010. Ziua in care am spus "da".
Ziua parea in aparenta a fi una obishnuita, nimic ieshit din comun. Ieshim in orash , si ... de data aceasta el alege locul unde vom ieshi. si eu nu trebuie sa stiu. Ne urcam in mashina , plecam ..si ...ne indreptam spre ieshirea din orash. Era ceva ciudat pentru mine, dar ma gandeam ca nu`i nimic deosebit ci doar vrea sa avem momente de liniste, undeva in afara iasului, totusi ... ii zic: Hai sa nu ieshim din Iasi, ca ...nu avem rovinieta. El zice, eh..lasa ca nu`i politie in seara asta. Nu mai insist. Mergem in continuare... si ajungem pe Releu. Totul e liniste, frumos... el...foarte bucuros, entuziasmat... Ieshim din mashina, incepem plimbarea, si el ..tot tragea in directii opuse a celor in care propuneam eu sa merg, si ceva ciudat... chiar nu renuntza la punctul lui... mergem in directia propusa de el, si ... vad o multime de lumanari... el intreba...
oare ce`i akolo...?
Eu speriata..ii zic..: Cred ca a murit cineva...
El: Hai sa vedem...
Eu: NUUU nuuuu... mi`e frica...
El: HAaaai...
Intr`un final...hotaram sa mergem intr`acolo... deodata ...pe drumul spre "locul cu lumanari" observ petale de trandafiri pe jos. de aici mi`am dat seama ce urma sa fie... continui drumu...si ...multitudinea de lumanari se dovedeste a fi o inima uriasa, plina de trandafiri , petale de trandafiri si o sampanie....
Il intreb deja cu nivelul batailor inimii foarte ridicat: "Dubu, ce`ai facut?" ,...imi spune si el ..tremurand, plin de emotii: "Hai sa intram in inimioara..." Palpitatiile cresc , si`n directia mea, si`n directia lui, plin de emotie, incepe a`mi recita o poezie compusa de el (prima oara, n`am inteles nimic din ce zicea de emotie, si nici sa fiu prea atenta nu`mi statea capul de emotie), se incurca si el de emotie, isi revine, reia... si intr`un final... il vad ingenunchiind, si ...intrebandu`ma: "Vrei sa fii sotia mea?" ...tremuram amandoi, ne`am luat in bratze... i`am zis un ... copilaresc"Duooa..." plin de emotii si tremur dar si o bucurie eterna...vedeam pe fatza lui o bucurie care n`am vazut`o niciodata, o sclipire, o emotie intensa, o bucurie enorma... continuarea.... nu mai e pentru voi... doar ca... inelu mi`era foarte mare...nici nu statea pe deget...si`l tzineam strans strans..sa nu fuga.... si ma intreba... tzii mare... eu ...putzin :"> ... Si asa am spus DA, celui ce `mi va fi sot, celui ce m`a facut fericita, si cel ce ma va face fercita, cel care mi a fost daruit de DUmnezeu sa`i fiu alaturi , si sa`mi fie alaturi :)
Multumesc Lui , pentru noi.
PS: el luase rovinieta. Dar eu, nu stiam, si m`am rugat tot drumu sa nu fie politie:P si n`a fost:P
Postări
